|
Elevi istroromâni, în vizită
la preşedintele Croaţiei
Ediţia de Vineri Nr.201039 din 22 octombrie 2010
 Elevii
şcolii medii „Ivan Goran Kovacic” din Cepich, de care aparţine şcoala
elementară din Şuşnieviţa, vor fi primiţi duminică, 24 octombrie a. c.,
împreună cu o parte din dascălii lor, de către noul preşedinte al Croaţiei,
dl Ivo Josipovic, la Zagreb.
 Şcoala
„Ivan Goran Kovacic” cuprinde şi elevi de origine istroromână, fiind unica
şcoală din zonă în care se află satele cu populaţie istroromână de la sud de
muntele Ucika (Monte Maggiore); elevii vor prezenta preşedintelui croat un
ghid turistic bilingv croat şi istroromân – ceea ce constituie o premieră
absolută în promovarea acestui grai după cel de-al Doilea Război Mondial -,
tipărit în excelente condiţii grafice.
O elevă de origine istroromână, Silvia
Şivaines, îi va recita preşedintelui Croaţiei o poezie despre toamnă în
dialect istroromân. Am cunoscut-o şi am auzit-o pe această fetiţă de 12
ani, la şcoala medie din Cepich, marţi, 12 octombrie, recitând poezia
respectivă, ea făcând parte din „grupul tinerilor istroromâni”,
organizat şi condus de tânăra profesoară Romina Licul (citeşte Liţul).
Poezia este scrisă de o tânără poetă istroromână, originară din satul
Noselo, de lângă Şuşnieviţa, Gabriela Vretenar (născută în 1982), pe atunci
când ea avea 14 ani; la fel ca şi fratele ei, Gabriel Vretenar (născut în
1984), ea a scris primele poezii creaţii literare culte cunoscute vreodată
în dialectul istroromân, fiind răsplătiţi amândoi cu un premiu al Asociaţiei
„Andrei Glavina” în anul 1997, decernat de către subsemnatul într-un cadru
festiv la Trieste. O parte din aceste poezii ale fraţilor Vretenar au fost
publicate în singurul periodic în dialect istroromân care a existat,
„Scrisore către fraţi rumeri”, scris şi editat de către subsemnatul, precum
şi în revista „MicRomania” din Belgia şi în „Adevărul literar şi artistic”,
în 2005. Această poezie, scrisă de o tânără istroromână şi recitată de o
fetiţă istroromână, va ajunge la urechile preşedintelui Croaţiei, Ivo
Josipovic. Ea este un dar gingaş, ca un semn gingaş de viaţă, de existenţă,
care vine de la această veche comunitate lingvistică, până acum netutelată
de nimeni, căreia auspicăm să i se răspundă cu măsurile de tutelă prevăzute
de „Charta europeană a limbilor regionale sau minoritare”, singurele reale
şi eficiente. „Digitalizări”, adică simple „dactilografieri” la calculator
ale unor texte istroromâne culese demult de alţii, şi crearea unui site
pentru limba „vlaşki” şi „jeianski”, cum se încearcă a se schimba de către
unii denumirea graiului istroromân, sunt insuficiente pentru transmiterea
limbii şi, în plus, sunt reductive – dacă nu chiar ofensatoare – prin noua
denumire care se încearcă a se da limbii, deoarece istroromânii nu sunt un
popor fără origine, apărut din nimic, dar au o origine bine stabilită
ştiinţific şi istoric, de ram al romanităţii balcanice, „Rumeri”, vorbind un
dialect românesc, unic în Croaţia şi în lume, care este unul dintre cele
patru dialecte ale limbii române..
Photo: © Marisa Ciceran 1998. |
O mare satisfacţie ne-a fost dată de întâlnirea la Şuşnieviţa cu tânăra
istroromână Viviana Berkarich, licenţiată în economie la Facultatea din
Rijeka, oraş în care s-a născut din părinţi istroromâni, bună vorbitoare
a dialectului, care s-a oferit să ţină lecţii în dialect la Şcoala
elementară din Şuşnieviţa. Aceste lecţii sunt prevăzute deocamdată, cu o
durată de două ore o dată la două săptămâni, dar încă nu s-au stabilit
lecţiile, după cum am înţeles la faţa locului, din cauza lipsei
fondurilor la primăria din Krşan (Crişan) de care ţine Şcoala elementară
din Şuşnieviţa. Caracterul serios şi cinstit al administratorilor locali
ne oferă totuşi garanţii că aceste cursuri se vor ţine.
Este pentru prima dată când preşedintelui
croat i se prezintă un ghid bilingv al localităţilor „unde se vorbeşte
istroromâna” şi i se recită o poezie în istroromână de o elevă din acea
zonă.
În aceste circumstanţe, cuget că ar fi
foarte bine dacă tânăra doamnă Viviana Berkarich ar putea lua contact cu
centrul universitar din Timişoara, cu domnii profesori Richard Sârbu şi
Vasile Frăţilă, importanţi cercetători ai dialectului istroromân, cu
domnii asistenţi Lucian Miclăuş şi Ana Maria Pop, de la aceeaşi
facultate, pentru un schimb de experienţă în ce priveşte metodele de
predare şi totodată pentru o invitaţie, la Timişoara, eventual cu
concursul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, care s-ar
putea implica în finanţarea proiectului de predare a dialectului la
Şcoala din Şuşnieviţa şi colabora cu ONG-ul înfiinţat de doamna V.
Berkarich în acest scop.
Desigur că solidari la acest proiect vor
fi şi Complexul muzeal naţional ASTRA din Sibiu, prin domnul director
Prof. Dr. Corneliu Ioan Bucur, valoroşii cercetători Elena Ramona
Potoroacă şi Ovidiu Baron, care atât de mult s-au implicat în promovarea
culturii istroromâne.
O invitaţie în România ar putea fi
adresată, pentru completarea unei munci de echipă, şi profesorului Goran
Filipi de la Universitatea din Pola, asiduu cercetător al dialectului
istroromân, autor al „Atlasului lingvistic istroromân” în trei
magistrale volume şi organizator, împreună cu subsemnatul, al primului
Congres istroromân desfăşurat la Universitatea din Pola între 30 martie
şi 1 aprilie 2000, cu numeroasă participare internaţională, finanţat de
regiunea Istria, prin râvna profesorului Mladen Duşman, asesor cultural
al Regiunii.
 Petru
Raţiu, preşedinte al Asociaţiei culturale istroromâne “Andrei Glavina”
Şuşnieviţa, Croaţia, marţi, 19 octombrie 2010
Tratto da:
|