|
Croatia incearca sa faca
sa dispara dialectul istroroman. Raport pe 2010 despre situatia
istroromanilor
adăugat
28.07.2010, 13:13 la
Românii de Pretutindeni
 „Pe
fondul activităţii Asociaţiei „Andrei Glavina”, înfiinţată la Triest
în aprilie 1994, a editării primei publicaţii periodice în dialect
istroromân de către Dr. Petru Raţiu, a participării la numeroase
Congrese internaţionale ale U.F.C.E. şi ale Consiliului Europei,
precum şi a organizării la Universitatea din Pola a Simpozionului
„Istroromânii ieri, azi, mâine” în martie 2000, cu participare
ştiinţifică şi oficială internaţională, existenţa graiului
istroromân, unul dintre cele patru dialecte româneşti, a ajuns la
cunoştinţa Consiliului Europei.
Ca semnatară a Chartei Europene a
limbilor regionale şi minoritare – C.E.L.R.M.-, Croaţia se află sub
monitorizarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. La 12
martie 2008, Consiliul Europei –C.E.- a făcut public Raportul
Comitetului său de Experţi privind aplicarea de către Croaţia a
C.E.L.M..R., care prevede un mecanism de control pentru evaluarea
periodică a aplicării acesteia. În capitolul 2, Raportul Comitetului
de Experţi, „Evaluări privind aplicarea părţilor a II-a şi a III-a
ale Chartei”, acesta se referă, în premieră absolută, la dialectul
istroromân (subcapitolul 2.1.2, & 48, istroromâna).
Pe baza Raportului oficial al
Comitetului de Experţi, deputatul din R. Moldova în Adunarea
Parlamentară a Consiliului Europei (A.P.C.E.), Vlad Cubreacov, a
depus la 17 aprilie 2008 „Proiectul de Rezoluţie privind situaţia
culturală dificilă a minorităţii istroromâne”, înregistrat ca
document al C.E. cu nr. Doc. 11595, semnat de 34 de deputaţi din 20
de state membre ale Consiliului, cerând recunoaşterea drepturilor
lingvistice şi culturale pentru comunitatea istroromână, în acord cu
standardele europene.
Anterior, în vederea aderării Croaţiei
la Uniunea Europeană, un pas a fost făcut printr-o decizie a
Ministerului croat al Culturii din 27 august 2007 prin care
graiurile istroromâne au fost declarate „bun cultural nematerial” şi
incluse pe Lista bunurilor culturale croate nemateriale protejate.
Se tratează de protecţia rezervată unor manifestări etno-folclorice,
dar nu aceleia a unei limbi, prevăzute de C.E.L.R.M., care prevede,
spre exemplu, grădiniţe de copii în limba populaţiei minoritare, ore
la şcoală în limba aceleiaşi populaţii, emisiuni în graiul acesteia
la TV şi radio local, etc.
La manifestările în sprijinul populaţiei
istroromâne, ca acelea ale „Asociaţiei Decebal” la Triest în anul
2007, şi la Sibiu, organizate împreună cu Asociaţia „Astra” în 2008,
prilejuite de expoziţia de documente din istoria Istroromânilor a
Dr.ului Ervino Curtis, s-a răspuns pe teritoriul croat cu
organizarea unui program coordonat de dna. Zvezdana Vrzic, finanţat
de autorităţile regiunii Istria, de NYU (Universitatea din
New-York), care se bucură şi de sponsorizarea TRACE, deşi dna. Vrzic
nu cunoaşte dialectul istroromân sau limba română şi în general nici
o limbă romanică scrisă şi vorbită.
În cadrul acestui program a avut loc
între 10-12 iulie 2009 la Jeian şi Suşnieviţa un seminar axat pe un
proiect întitulat „Ocrotirea limbii vlaşchi sau jeianschi” care s-a
repetat la 24 iunie 2010, la Suşnieviţa, consacrat aceluiaşi proiect
al dnei. Vrzic.
De la început se observă că limba este
tratată f. reductiv, fiind retezată de rădăcina şi legăturile ei
fireşti cu limba română şi aceasta este o tendinţă – sau un program-
care nu poate tutela o limbă în pericol iminent de dispariţie, ci
numai a o slăbi (anula). În
ce constă această „tutelă” sau ocrotire a zisei limbi „Vlaşchi sau
Jeianschi”? Ea constă în simpla scriere la calculator,
„digitalizare”, a unor scurte povestiri în graiul „vlaşchi” sau
„jeianschi” şi în editarea unui CD audio, cu un vocabular minim,
chemat „limba de saka zi” (limba de fiecare zi). Limba se
preconizează a fi scrisă după ortografia croată şi s-a creat în
acest scop un site pe internet, www. vlaski-zejanski.com şi cu
aceasta se consideră rezolvată problema limbii!
Site-ul pe internet are patru minuscule
compartimente, printre care acela întitulat „Glasovi zajednice” –
Vocile comunităţii -, ale unei comunităţi orientate însă numai spre
trecutul recent iugoslav, de o generaţie, apoi compartimentul tot
minuscul, chemat „Nauci” – Ştiinţă -, în care se vorbeşte de
originea limbii în mod extrem de sumar, din care rezultă doar că nu
se ştie nimic precis de originea limbii, decât că ar fi ajuns
cândva, prin secolul XVI, de undeva „din Balcani”.
– Documentele care atestă prezenţa
Vlahilor (a Românilor) la 1181 la râul Tagliamento, la 1321 în
insula Krk (Veglia), Actele de hotărnicie, „Atti di confinazione”,
de la începutul secolului XIV în Istria, publicate de Carlo de
Franceschi, care atestă prezenţa unei populaţii româneşti, etc.,
pentru a ne limita foarte, foarte mult, sunt complect ignorate-. Tot
ce se recunoaşte este totuşi, că după toponomastică, etnia
„vlahilor” era în trecut mult mai întinsă în Istria. Despre
triestinul Ireneo della Croce şi celebrul endoetnonim „Rumeri” –
Rumeni cu n rotacizat- şi limba acestora, „foarte
asemănătoare cu a Valahilor de la Dunăre”, mărturie scrisă şi
publicată de Ireneo della Croce la 1698 în „Historia antica e
moderna, sacra e profana, della citta’ di Trieste”, despre acelea
mai vechi ale episcopului Tomasini de la Cittanuova în Istria
(1650), sau despre „Jus valachicum” reconfirmat la 1436 de Hanz
Frankapan – Giovanni Frangipane- ban de Croaţia şi Knez de Krk
(Veglia), nu se menţionează nicăieri nimic, cum dealtfel nu se
menţionează, în timpuri mult mai recente, de „Itinerarul în Istria”
a lui Ioan Maiorescu (1857), de scrierile despre limbă ale lui Iosif
Popovici, Sextil Puşcariu, Leca Morariu, Traian Cantemir, Matteo
Bartoli, Petar Skok, August Kovacec, sau acelea istorice ale
lui Franz Miklosich, Konstantin Jirecek, Sextil Puşcariu, Silviu
Dragomir, etc., etc. ; cum nu se menţionează de şcoala
cu ore de predare în dialect şi limbă română literară, a lui Andrei
Glavina, la Suşnieviţa, între anii 1919 şi 1924.
În acest fel se creează imaginea unui popor al
nimănui, fără origine şi nume, în afara istoriei, rătăcit cine ştie
cum pe meleagurile Croaţiei, a cărui identitate este redusă la
numele unui sătuc.
Ne îndoim că în acest mod se creează
condiţiile pentru păstrarea şi
conştientizarea valorii limbei de către
populaţia locală, aşa cum afirmă în „programul de tutelă”,
coordonatoarea acestei acţiuni.Căci în mod subînţeles, fără a o
declara pe faţă, limba este considerată deja moartă şi unica
perspectivă a ei este mumificarea într-un muzeu, fără perspectivă de
limbă vie. Se tratează deci o limbă încă vie, vorbită de vreo 500
de locutori în Istria, şi vreo trei ori mai mult în lume, dar în
grav pericol de-a dispărea în scurt timp, la fel cum s-ar trata o
limbă de mult timp moartă.
Salvarea nu poate consta în a băga
fragmente de limbă într-un CD audio pe internet, ci trebuie să fie
activă, prin transmiterea, aşa cum era până prin anii 1970, de la o
generaţie la alta, astăzi slăbită, şi de aceea este nevoie de
transmitere vie ajutată şi prin grădiniţe de copii – căci limba se
poate studia, dar nu învăţa de copii preşcolari prin internet, ca
limba aztecilor-, de un profesor calificat pentru învăţarea chiar
facultativă a limbii la şcoală, şi încurajarea ei prin emisiuni la
TV şi radio locale, dacă intenţiile de „revitalizare” ale limbii
sunt sincere, şi nu simplu
etnobusiness şi ipocrizie.
Drepturile lingvistice ale cetăţeanului
viu nu pot fi puse pasiv într-un muzeu de antichităţi, ele trebuie
să se manifeste în mod activ, în viaţa de zi cu zi a comunităţii.
Eforturile Croaţiei, la care trebuie să se asocieze România, căci nu
se tratează de o populaţie fără nume, legături şi origine, aşa cum
este tratată în proiectul susamintit, „Ociuvanie vlaşkog ili
jeianskog iezica”, ar trebui făcute în sensul bunei credinţe
şi al aplicării legilor europene şi al tratatelor bilaterale, în
virtutea cărora mica comunitate croată din România, nu este
considerată în mod reductiv „caraşoveană”, ci se bucură de toate
drepturile, i se recunoaşte o origine şi o limbă, are şcoli
finanţate de statul român, etc.
Ne disociem de aceea de încercarea de
rupere a graiului istroromân de limba română, de anulare a
etnonimului de Rumeri – de la
Romanus,Rumân, Rumăr -, astăzi legitim exprimat în sintagma
istroromâni, şi exprimăm opinia că măsurile
preconizate care fac tabula rasa de istoria şi filologia acestui ram
al romanităţii, reducându-le la nivelul unor persoane fără
competenţă culturală, nu pot fi acceptate de comunitatea ştiinţifică
şi de cea a statelor europene.
Ne disociem, de aceea, de măsurile de
faţadă, de „ochii lumii”, care riscă să confunde salvarea unei limbi
cu înhumarea ei, şi cerem în schimb aplicarea standardelor
europene”
Raportul este redactat de Asociaţia
culturală istroromână „Andrei Glavina”, pentru conformitate Dr.Petru
Raţiu si este destinat uzului Ministerului de Externe,
Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni, a Ambasadorului
României la C.E., Dl. Stelian Stoian, a Academiei Române şi a
Instituţiilor de Cultură.
Autor: RGN press
Sursa: www.rgnpress.ro
Sursa:
-
Portalul
Basarabenilor din România -
https://www.basarabeni.ro/stiri/romanii-de-pretutindeni/croatia-incearca-sa-faca-sa-di-470/
|