|
La Sibiu, in zilele de
5-6 septembrie, s-a desfasurat Simpozionul "Repere cultural-istorice
istroromane" Doua zile cat doua milenii
sambata, 13 septembrie 2008
 Recunoasteti zilele saptamanii: lur (i),
utora, sreda, cetarta, virer (i), sombota, dumireca; sau numerele: ur, doi,
tre, patru, cinci, sase, sapt, opt, devet, deset. Va sunt oarecum familiare,
cu toate ca unele cuvinte par a fi dintr-o alta lume, decat cea romaneasca?
Dar sintagmele: bura zi/bura zi/bura zua, bura dumareata, bire ati verit,
veriti cu noi, de ce asteptam, eu voi fi cu tire, hai sa haulim, viro iceea
(vino aici) sau care bura (cale - drum bun)?
Acestea au cam fost primele cuvinte
notate, in amiaza zilei de vineri, 5 septembrie 2008, dupa coborarea din
autocar,a celor 24 de participanti la Simpozionul "Repere cultural-istorice
istroromane", organizat de Complexul National Muzeal ASTRA Sibiu, in
colaborare cu Associazione de amicizia italo-romena DECEBAL (Trieste, Italia)
si Consiliul Judetean Sibiu, proiect finantat cu sprijinul Administratiei
Fondului Cultural National (vezi ZIUA, 6 septembrie 2008). De la inceput
trebuie spus ca o expozitie, o dezbatere si un spectacol s-au constituit, doua
zile, intr-un regal de informatie, cunoastere si fratietate
romano-istroromana, actiune socotita "un miracol, daca oficilitatile noastre
guvernamental-parlamentare se vor angaja in procesul de salvare a ultimilor
traitori de stirpe latina din muntii Peninsulei Istria, a putinilor vorbitori
ai dialectului istroroman", cum spunea conf. univ. dr. Viorica Balteanu, de
la Universitatea de Vest - Timisoara, presedinta Asociatiei Cultural-Istorice
DANTE ALIGHIERI, care a citit si Mesajul trimis de catre deputatul basarabean
Vlad Cubreacov, membru al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei,
initiatorul Proiectului de Rezolutie la Strasbourg, privind trecutul si
actualitatea acesti etnii, intitulat "Istroromanii trebuie salvati!". El
avertiza ca avem "o ultima sansa sa facem din problema salvarii istroromanilor
o prioritate nationala. Pentru a reusi, trebuie sa insistam pe cateva
directii: aducerea urgenta a chestiunii istroromanilor pe agenda forurilor
europene si internationale, sensibilizarea si determinarea statului croat si a
celui roman, pentru o implicare institutionala si financiara efectiva,
stabilirea unor legaturi vii si durabile intre colectivitatile locale sau
comunitatile religioase din tara de rudenie, Romania, si satele istroromane
Susnevita si Jeiani, conjugarea eforturilor tuturor persoanelor, romane si
straine, precum si a institutiilor preocupate de complexa si dificila
problematica istroromana".
O expozitie fara egal
 Ce a cautat la Constanta, a gasit. Ce a
cautat in muntii Istriei, a gasit. Destinul i-a fost favorabil tanarului
italian, de acum vreo trei decenii, incat a reusit, dupa indelungi pertractari
oficiale, sa-si aduca aleasa inimii in orasul-port Trieste, inginera Elena
Pantazescu-Curtis devenind cu timpul principalul colaborator si sustinator al
doctorandului Ervino Curtis, sef al Departamentului pentru relatii
internationale al portului liber de la Adriatica. De dragul sotiei, el
invatase binisor limba romana, drept care, intr-o zi i-a auzit pe cativa
muncitori veniti din Croatia vecina rostind cuvinte apropiate de ceea ce el
stia... Asa a aflat de existenta dialectului istroroman, inca vorbit doar de
cateva sute de locuitori ai muntelui Ucika Gora (Monte Maggiore), din
nord-estul Peninsulei Istria, la vreo 25 km de orasul-port Rijeka (Fiume).
Pasionat de istorie, studiind si
documentandu-se in mari biblioteci italiene, austriece, romanesti si
iugoslave, Ervino Curtis a initiat Asociatia DECEBAL (1987), cu scopul de a
repune in valoare aceasta mica etnie, cea mai "occidentala" poarta a
romanismului, acum pe cale de disparitie. Dupa ani de cercetari in satele si
catunele din zona amintita, a strans un bogat material iconografic, a cules
texte originale si a inregistrat audio-video numeroase momente ale existentei
putinilor supravietuitori. Incurajat si ajutat de catre cercetatori si
universitari din Timisoara, Cluj, Praga, Pola, Venetia, Roma si Viena, Ervino
Curtis a demarat un Proiect sustinut de UE, realizand o expozitie unicat
ISTROROMANII IERI SI AZI, cuprinzand 60 de panouri cu harti, fotografii,
inscrisuri si alte exponate, cu ea poposind in Trieste, Topo-Spilimbergo,
Venetia, Timisoara si acum la Sibiu, pregatita pentru o calatorie peste Ocean,
la invitatia disporei istroromane din New York. Datorita aceleiasi initiative,
anul trecut a aparut volumul ilustrat ISTROROMENI (CICCI E CIRIBIRI), "Una
piccola cultura nella grande storia.
L' Europa delle lingue e culture
minoritarie", cu prilejul aniversarii a doua decenii de la infiitarea
asociatiei sale.
Mai sunt cateva sute
 Recititi aceasta fraza: "ur uom a fost
siromah, n-a vut da lu feciori manca, si ce zmilit, che va ur fecior ucide si
che va da poidi lu cel-i alti". Asta inseamna (cf. Elena Pantazescu- Curtis):
"un om a fost foarte sarac, n-a avut sa dea de mancare la copii, si ce s-a
gandit ca va ucide un copil si ca va da de mancare la ceilalti"...
Povestea cumplita poate data din timpul
groaznicei epidemii de ciuma (a doua jumatate a sec. al XV-lea) care a decimat
populatia Istriei (si nu numai); apartinand Venetiei, aceasta a hotarat
repopularea zonei, aducandu-i pe morlacii sau mavrovlahii (atestati inca din
sec. al XII-lea) din Balcani, in locuri unde mai existasera populatii de
origine latina, o parte dintre ei numiti cici (sau cicci), italienii
zicandu-le cicerani, de unde si zona se chema Ciceria, aflata apoi in plin
proces de slavizare (sec. XVII). Astazi, din toata Ciceria, numai in Jeiani se
mai vorbeste dialectul istroroman. Acolo, in munti, traia, de multe veacuri, o
mica etnie straromana, dovada existentei ei gasindu-se in toponimii pastrate
peste timp. Aici au poposit "pribegii", uscoci dinspre Banat si Maramures,
creand, asezari de o parte si de alta a muntelui, rezistand cu stoicism
numeroaselor stapaniri/ dominatii: venetiene, austriece, franceze, apoi din
nou austro-ungare si dupa aceea, iugoslave, italiene si iar iugoslave; zona
traitorilor istroromanilor fiind impartita ulterior intre Italia, Slovenia si
Croatia. La inceputul secolului al XIX-lea, prin alipirea Istriei la Italia,
cele sapte sate istroromanesti au fost reunite sub numele "Comune di
Valdarsa", cu sediul administrativ in Susnievita. Ca si in toate tarile
balcanice, procesul de slavizare a insemnat pentru istroromani o diminuare
semnificativa (de la aproape sapte mii, la inceputul mileniului al II-lea, la
cateva sute, actualmente). Mai mult, Croatia recunoaste azi 14 minoritati, dar
nu si pe istroromani! Asta si din cauza faptului ca lipseste cu desavarsire
vointa politica a Bucurestiului, la nivelul Ministerului de Externe, de a se
stabili un cadru juridic pentru tutela lingvistica, prin scoala, a acestor
oameni, conform normelor "Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare"
si a "Tratatului romano-croat", din 18 februarie 1994. Este vremea sa fie
ascultate si asimilate actiunile Asociatiei cultural-istorice istroromane
ANDREI GLAVINA, infiintate la Trieste, in 1994, care a tinut primul Congres
international istroroman, la Universitatea din Pola (30 martie - 1 aprilie
2000), unde s-a rostit, pentru intaia oara, intr-o aula academica, singurul
discurs in grai istroroman! Reprezentantul Departamentului pentru Relatii cu
Romanii de Pretutindeni a promis atunci marea cu sarea, dar totul a ramas
litera moarta, "ceea ce a dus la schimbarea atitudinii populatiei locale fata
de aceste autoritati si, din pacate, vai, si fata de Romania, compromitand
toata lunga activitate a membrilor Asociatiei ANDREI GLAVINA, de insuflare a
dragostei si respectului fata de tara" (Emil Petru Ratiu, presedinte).
Profesori, "informatori" si clopotari
 Sapte tineri tapeni se imbraca in piei de
oaie, isi leaga, cu o funie cat bratul de groasa, un brau de piele, de care
isi anina cate sase talangi/clopote, punandu-si pe cap un fel de soare, din
care curg pana-n pamant zeci de panglici multicolore. Ii conduce un staroste,
cu fluera, zanganind asurzitor pe ulite, in zilele de Craciun pana dupa Anul
Nou. E procesiunea "clopotarilor din Jeiani" prin catunele istroromane, de
parca ne-am afla in asezarile maramuresene unde se mai poarta rotacismul. I-am
intrebat cum se numesc, iar ei mi-au raspuns, tot cu o intrebare, adica "com
te chemi?" Cei sapte "zvonciari" sunt: Marin, Daniel, Anton, Mateo, Andrei,
Ion si Alexandru; acestea-s prenumele, numele fiindu-le slavizate, cu "-ici in
coada".
Ei sunt a doua oara in Romania, dupa
"Festivalul Inimilor" din Timisoara, dar, alaturi de mult mai multi cantareti
si dansatori, au mai batut si alte meleaguri europene, datorita
organizatiilor DECEBAL si GLAVINA. La Sibiu, in Piata Mare, cu un "Targ al
olarilor", prezenta lor a atras ca un magnet, in cateva minute adunandu-se mii
de spectatori. Este inceputul unei initiative patronate de Complexul National
Muzeal ASTRA (director general prof. dr. Corneliu Bucur), o contributie
substantiala avand-o timisorenii, ca inaintemergatori in studierea limbii,
istoriei, culturii si obiceiurilor acestei etnii sud-dunarene.
Despre toate aspectele multidisciplinare
istoric-dialectologice au vorbit specialistii Vasile Fratila, Ervino Curtis,
Petru Ratiu, Ana Maria Pop, Viorica Balteanu, Richard Sarbu, Lucian Miclaus,
Valer Deleanu, Ovidiu Baron si Elena Potoroaca. Simpozionul s-a incheiat cu
prezentarea celor doua filme documentare despre istroromani, unul realizat
anii trecuti de catre doi italieni, celalalt, in premiera, nefinisat, dupa ce
fusesera trase 11 casete, de catre echipa CNM "ASTRA", in urma unei recente
expeditii in satele Jeiani si Susnievita. Specialistilor le-au fost de mare
ajutor "informatorii" prezenti si aici Vilim Sancovici, Pepo, Jelko, Radu si
Edo Doricici (de la romanescul DOR), mereu dispusi sa graiasca si sa cante in
"rumareste".
Concluzia: daca Statul Roman nu ia in
seama existenta acestei minoritati, supuse de-a lungul veacurilor
deznationalizarii, in cativa ani nu vom mai putea vorbi despre al patrulea
dialect al limbii romane. Aduceti cativa tineri de acolo, sa rosteasca in
istroromana si sa invete limba romana; Infiintati gradinite si scoli acolo,
investiti in mica industrie locala si in turismul rural, mai ales ca acolo
valoarea pamantului este derizorie, pentru ca tinerii sa nu-si paraseasca
obarsia.
"Clopotarii - Zelanski Zvonciarii" sa
anunte in fiecare An Nou ca sunt stirpe de romani si nu le mai este frica
sa-si afirme etnia (vezi si ZIUA, din 19 si 28 iulie si 1 august 2008).
Completand spusa savantului Sextil Puscariu, in 1926, astazi riscam sa scriem,
foarte curand, dupa cum spunea prof. Emil Ratiu, "in Provincia Istria nu mai
curge sange romanesc".
Avem o ultima sansa sa facem din problema
salvarii istroromanilor o prioritate nationala. - Vlad Cubreacov
"Ca o inima se profileaza pe albastrul
Marii Adriatice Provincia Istria. In aceasta inima curge si sange romanesc" -
Sextil Puscariu, 1926
Valentin HOSSU-LONGIN
Source:
-
https://www.ziua.net/prt.php?id=242622&data=2008-09-13 and
https://www.ziua.ro/display.php?data=2008-09-13&id=242622
|