line_gbg70.gif (2214 bytes)

News Media
line_gbg70.gif (2214 bytes)

La Sibiu, in zilele de 5-6 septembrie, s-a desfasurat Simpozionul "Repere cultural-istorice istroromane"

Doua zile cat doua milenii

sambata, 13 septembrie 2008

Recunoasteti zilele saptamanii: lur (i), utora, sreda, cetarta, virer (i), sombota, dumireca; sau numerele: ur, doi, tre, patru, cinci, sase, sapt, opt, devet, deset. Va sunt oarecum familiare, cu toate ca unele cuvinte par a fi dintr-o alta lume, decat cea romaneasca? Dar sintagmele: bura zi/bura zi/bura zua, bura dumareata, bire ati verit, veriti cu noi, de ce asteptam, eu voi fi cu tire, hai sa haulim, viro iceea (vino aici) sau care bura (cale - drum bun)?

Acestea au cam fost primele cuvinte notate, in amiaza zilei de vineri, 5 septembrie 2008, dupa coborarea din autocar,a celor 24 de participanti la Simpozionul "Repere cultural-istorice istroromane", organizat de Complexul National Muzeal ASTRA Sibiu, in colaborare cu Associazione de amicizia italo-romena DECEBAL (Trieste, Italia) si Consiliul Judetean Sibiu, proiect finantat cu sprijinul Administratiei Fondului Cultural National (vezi ZIUA, 6 septembrie 2008). De la inceput trebuie spus ca o expozitie, o dezbatere si un spectacol s-au constituit, doua zile, intr-un regal de informatie, cunoastere si fratietate romano-istroromana, actiune socotita "un miracol, daca oficilitatile noastre guvernamental-parlamentare se vor angaja in procesul de salvare a ultimilor traitori de stirpe latina din muntii Peninsulei Istria, a putinilor vorbitori ai dialectului istroroman", cum spunea conf. univ. dr. Vio­rica Balteanu, de la Uni­versitatea de Vest - Timisoara, presedinta Asociatiei Cultural-Istorice DANTE ALIGHIERI, care a citit si Mesajul trimis de catre deputatul ba­sarabean Vlad Cubreacov, membru al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, initiatorul Proiectului de Rezolutie la Strasbourg, privind trecutul si actualitatea acesti etnii, intitulat "Istroromanii trebuie salvati!". El avertiza ca avem "o ultima sansa sa facem din problema salvarii istroromanilor o prioritate nationala. Pentru a reusi, trebuie sa insistam pe cateva directii: aducerea urgenta a chestiunii istroromanilor pe agenda forurilor europene si internationale, sensibilizarea si determinarea statului croat si a celui roman, pentru o implicare institutionala si financiara efectiva, stabilirea unor legaturi vii si durabile intre colectivitatile locale sau comunitatile religioase din tara de rudenie, Romania, si satele istroromane Susnevita si Jeiani, conjugarea eforturilor tuturor persoanelor, romane si straine, precum si a institutiilor preocupate de complexa si dificila problematica istroromana".

O expozitie fara egal

Ce a cautat la Constanta, a gasit. Ce a cautat in muntii Istriei, a gasit. Destinul i-a fost favorabil tanarului italian, de acum vreo trei decenii, incat a reusit, dupa indelungi pertractari oficiale, sa-si aduca aleasa inimii in orasul-port Trieste, inginera Elena Pantazescu-Curtis devenind cu timpul principalul colaborator si sustinator al doctorandului Ervino Curtis, sef al Depar­tamentului pentru relatii internationale al portului liber de la Adriatica. De dragul sotiei, el invatase binisor limba romana, drept care, intr-o zi i-a auzit pe cativa muncitori veniti din Croatia vecina rostind cuvinte apropiate de ceea ce el stia... Asa a aflat de existenta dialectului istroroman, inca vorbit doar de cateva sute de locuitori ai muntelui Ucika Gora (Monte Maggiore), din nord-estul Peninsulei Istria, la vreo 25 km de orasul-port Rijeka (Fiume).

Pasionat de istorie, studiind si documentandu-se in mari biblioteci italiene, austriece, romanesti si iugoslave, Ervino Curtis a initiat Asociatia DECEBAL (1987), cu scopul de a repune in valoare aceasta mica etnie, cea mai "occidentala" poarta a romanismului, acum pe cale de disparitie. Dupa ani de cercetari in satele si catunele din zona amintita, a strans un bogat material iconografic, a cules texte originale si a inregistrat audio-video numeroase momente ale existentei putinilor supra­vietuitori. Incurajat si ajutat de catre cercetatori si universitari din Timisoara, Cluj, Praga, Pola, Venetia, Roma si Viena, Ervino Curtis a demarat un Proiect sustinut de UE, realizand o expozitie unicat ISTROROMANII IERI SI AZI, cuprinzand 60 de panouri cu harti, fotografii, inscrisuri si alte exponate, cu ea poposind in Trieste, Topo-Spilimbergo, Venetia, Timisoara si acum la Sibiu, pregatita pentru o calatorie peste Ocean, la invitatia disporei istroromane din New York. Datorita aceleiasi initiative, anul trecut a aparut volumul ilustrat ISTROROMENI (CICCI E CIRIBIRI), "Una piccola cultura nella grande storia.

L' Europa delle lingue e culture minoritarie", cu prilejul aniversarii a doua decenii de la infiitarea asociatiei sale.

Mai sunt cateva sute

Recititi aceasta fraza: "ur uom a fost siromah, n-a vut da lu feciori manca, si ce zmilit, che va ur fecior ucide si che va da poidi lu cel-i alti". Asta inseamna (cf. Elena Pantazescu- Curtis): "un om a fost foarte sarac, n-a avut sa dea de mancare la copii, si ce s-a gandit ca va ucide un copil si ca va da de mancare la ceilalti"...

Povestea cumplita poate data din timpul groaznicei epidemii de ciuma (a doua jumatate a sec. al XV-lea) care a decimat populatia Istriei (si nu numai); apartinand Venetiei, aceasta a hotarat repopularea zonei, adu­candu-i pe morlacii sau mavrovlahii (atestati inca din sec. al XII-lea) din Balcani, in locuri unde mai existasera populatii de origine latina, o parte dintre ei numiti cici (sau cicci), italienii zicandu-le cicerani, de unde si zona se chema Ciceria, aflata apoi in plin proces de slavizare (sec. XVII). Astazi, din toata Ciceria, numai in Jeiani se mai vorbeste dialectul istroroman. Acolo, in munti, traia, de multe veacuri, o mica etnie straromana, dovada existentei ei gasindu-se in toponimii pastrate peste timp. Aici au poposit "pribegii", uscoci dinspre Banat si Maramures, creand, asezari de o parte si de alta a muntelui, rezistand cu stoicism numeroaselor stapaniri/ dominatii: venetiene, austriece, franceze, apoi din nou austro-ungare si dupa aceea, iugoslave, italiene si iar iugoslave; zona traitorilor istroromanilor fiind impartita ulterior intre Italia, Slovenia si Croatia. La inceputul secolului al XIX-lea, prin alipirea Istriei la Italia, cele sapte sate istro­romanesti au fost reunite sub numele "Comune di Valdarsa", cu sediul administrativ in Susnievita. Ca si in toate tarile balcanice, procesul de slavizare a insemnat pentru istroromani o diminuare semnificativa (de la aproape sapte mii, la inceputul mileniului al II-lea, la cateva sute, actualmente). Mai mult, Croatia recunoaste azi 14 minoritati, dar nu si pe istroromani! Asta si din cauza faptului ca lipseste cu desavarsire vointa politica a Bucurestiului, la nivelul Ministerului de Externe, de a se stabili un cadru juridic pentru tutela ling­vistica, prin scoala, a acestor oameni, conform normelor "Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare" si a "Tratatului romano-croat", din 18 februarie 1994. Este vremea sa fie ascultate si asimilate actiunile Asociatiei cultural-istorice istroromane ANDREI GLAVINA, infiintate la Trieste, in 1994, care a tinut primul Congres international istroroman, la Universitatea din Pola (30 martie - 1 aprilie 2000), unde s-a rostit, pentru intaia oara, intr-o aula academica, singurul discurs in grai istroroman! Reprezentantul Departamentului pentru Relatii cu Romanii de Pretutindeni a promis atunci marea cu sarea, dar totul a ra­mas litera moarta, "ceea ce a dus la schimbarea atitudinii populatiei locale fata de aceste autoritati si, din pacate, vai, si fata de Romania, compromitand toata lunga activitate a membrilor Asociatiei ANDREI GLAVINA, de insuflare a dragostei si respectului fata de tara" (Emil Petru Ratiu, presedinte).

Profesori, "informatori" si clopotari

Sapte tineri tapeni se imbraca in piei de oaie, isi leaga, cu o funie cat bratul de groasa, un brau de piele, de care isi anina cate sase talangi/clopote, punandu-si pe cap un fel de soare, din care curg pana-n pa­mant zeci de panglici multicolore. Ii conduce un staroste, cu fluera, zanganind asurzitor pe ulite, in zilele de Craciun pana dupa Anul Nou. E procesiunea "clo­potarilor din Jeiani" prin catunele istroromane, de parca ne-am afla in asezarile maramuresene unde se mai poarta rotacismul. I-am intrebat cum se numesc, iar ei mi-au raspuns, tot cu o intrebare, adica "com te chemi?" Cei sapte "zvonciari" sunt: Marin, Daniel, Anton, Mateo, Andrei, Ion si Alexandru; acestea-s prenumele, numele fiindu-le slavizate, cu "-ici in coada".

Ei sunt a doua oara in Romania, dupa "Festivalul Inimilor" din Timisoara, dar, alaturi de mult mai multi cantareti si dan­satori, au mai batut si alte me­leaguri europene, datorita organizatiilor DECEBAL si GLAVINA. La Sibiu, in Piata Mare, cu un "Targ al olarilor", prezenta lor a atras ca un magnet, in cateva minute adunandu-se mii de spectatori. Este inceputul unei initiative patronate de Complexul National Muzeal ASTRA (director general prof. dr. Corneliu Bucur), o contributie substantiala avand-o timisorenii, ca inaintemergatori in studierea limbii, istoriei, culturii si obiceiurilor acestei etnii sud-dunarene.

Despre toate aspectele multi­disciplinare istoric-dialectologice au vorbit specialistii Vasile Fratila, Ervino Curtis, Petru Ratiu, Ana Maria Pop, Viorica Balteanu, Richard Sarbu, Lucian Miclaus, Valer Deleanu, Ovidiu Baron si Elena Potoroaca. Simpozionul s-a incheiat cu prezentarea celor doua filme documentare despre istroromani, unul realizat anii trecuti de catre doi italieni, celalalt, in premiera, nefinisat, dupa ce fusesera trase 11 casete, de catre echipa CNM "ASTRA", in urma unei recente expeditii in satele Jeiani si Susnievita. Specialistilor le-au fost de mare ajutor "informatorii" prezenti si aici Vilim Sancovici, Pepo, Jelko, Radu si Edo Doricici (de la romanescul DOR), mereu dispusi sa graiasca si sa cante in "rumareste".

Concluzia: daca Statul Roman nu ia in seama existenta acestei minoritati, supuse de-a lungul veacurilor deznationalizarii, in cativa ani nu vom mai putea vorbi despre al patrulea dialect al limbii romane. Aduceti cativa tineri de acolo, sa rosteasca in istroromana si sa invete limba romana; Infiintati gradinite si scoli acolo, investiti in mica industrie locala si in turismul rural, mai ales ca acolo valoarea pamantului este derizorie, pentru ca tinerii sa nu-si paraseasca obarsia.

"Clopotarii - Zelanski Zvonciarii" sa anunte in fiecare An Nou ca sunt stirpe de romani si nu le mai este frica sa-si afirme etnia (vezi si ZIUA, din 19 si 28 iulie si 1 august 2008). Completand spusa savantului Sextil Puscariu, in 1926, astazi riscam sa scriem, foarte curand, dupa cum spunea prof. Emil Ratiu, "in Provincia Istria nu mai curge sange romanesc".

Avem o ultima sansa sa facem din problema salvarii istroromanilor o prioritate nationala. - Vlad Cubreacov

"Ca o inima se profileaza pe albastrul Marii Adriatice Provincia Istria. In aceasta inima curge si sange romanesc" - Sextil Puscariu, 1926

Valentin HOSSU-LONGIN

Source:

  • http://www.ziua.net/prt.php?id=242622&data=2008-09-13 and http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-09-13&id=242622

Main Menu


This page compliments of Marisa Ciceran

Created: Saturday, October 04, 2008, Last Update: Tuesday, February 02, 2010
Copyright © 1998 IstriaNet.org, USA