line_gbg70.gif (2214 bytes)

News Media
line_gbg70.gif (2214 bytes)

In Croatia, la Istroromani

Sibiu, 24 iunie 2008

Un grup de muzeografi ai Muzeului ASTRA a efectuat o deplasare in Croatia, in scopul realizarii unui studiu despre comunitatea istroromana. Este prima etapa dintr-un proiect finantat de AFCN si coordonat de catre domnisoara Elena Potoroaca. Numele proiectului este "Istro-romanii - consolidarea si permanentizarea valorilor si traditiilor" si se va materializa printr-o expozitie, un film documentar, un volum de studii, precum si un spectacol cu participarea unui ansamblu de dansuri traditionale din localitatea Zejane.

Comunitatea istroromana este in continua scadere, ea totalizand, in prezent, cateva sute de oameni. Nu exista o cifra exacta, din cauza amestecului demografic si al lipsei unei campanii sustinute de promovare a acestei comunitati. De asemenea, o parte importanta a acesteia a ales sa traiasca in alte tari, Statele Unite ale Americii si Australia fiind tarile cel mai frecvent mentionate de catre cei ramasi in locurile natale. Supravietuirea comunitatii este uimitoare, dat fiind faptul ca ea nu a fost privita ca o minoritate clar definita, si nici nu a fost integrata intr-un program serios de protejare a limbii sau a valorilor traditionale. Adapostiti intr-o zona de munti calcarosi, cu o padure bogata, nu departe de Marea Adriatica, oamenii acestia si-au transmis, de secole, din tata in fiu, valorile care ii definesc. Cea mai mare piedica pe care au intampinat-o a fost lipsa unor insitutii care sa le apere in mod clar interesele si, mai ales, lipsa invatamantului in limba materna. Istroromanii au invatat in croata sau in italiana, cele doua limbi avand influente majore asupra vocabularului dialectului lor.

Istroromanii nu se cred nici romani, nici croati, nici italieni. Ei sunt, pur si simplu, istroromani. Relatiile cu croatii sunt foarte bune, existand foarte multe familii mixte - am fost placut surprinsi de faptul ca multi dintre croatii si croatele casatoriti cu istroromani le-au invatat limba. De-a lungul timpului, traditiile lor, limba si conditiile in care traiesc au fost studiate de cercetatori din mai multe tari. Merita mentionate eforturile cercetatorilor Goran Filipi si Petru Ratiu, alaturi de cercetatori din Cluj-Napoca, Arad, Timisoara sau Suceava. Din zona mass-media, o vizita recenta despre care localnicii vorbesc cu placere este cea a jurnalistilor de la revista "Formula AS".

Dialectul istroroman este trecut, de catre UNESCO, pe lista limbilor in pericol. De asemenea, Ministerul croat al Culturii a declarat, in august 2007, dialectul istroroman drept un bun cultural nematerial si l-a inclus in "Lista bunurilor culturale nemateriale protejate". Intalnirile cu ambasoadoarea Romaniei in Croatia, doamna Cristina Popa, cu primarul comunei Matulji, domnul Bruno Frlan si cu Directorul cultural al regiunii Istria, domnul Mladen Dusman, ne-au convins ca exista un interes crescut pentru comunitatea istroromana si ca pot fi sustinute initiative de genul celei demarate de catre Complexul National Muzeal ASTRA. Tuturor acestor oficialitati le-am prezentat ideea unei Scoli de Vara, in cadrul careia sa fie realizate cursuri in dialectul istroroman si ateliere in care locuitorii din zona sa fie stimulati sa scrie in propria lor limba. Ar fi prima institutie de invatamant in istroromana si suntem optimisti in privinta efectelor pe care le poate aduce, mai ales daca vom reusi sa realizam acest proiect pe termen lung.

Istroromanii traiesc, in principal, in doua sate: Zejane si Susnevita, la cateva zeci de kilometri de orasele Opatija, Rjeka si Pula. In aceste orase au lucrat sau lucreaza, pastrand insa, in general, un oarecare interes si pentru agricultura, in ciuda unui teren nu foarte generos. Multi dintre ei dispun de utilaje moderne si practica o agricultura avansata. Drumurile sunt foarte bune - o caracteristica a Croatiei, in general -, pana si cea mai mica straduta din sat fiind asfaltata. Impresia generala este aceea a unei comunitati rurale aflate intr-o permanenta relatie cu orasul. De altfel, magazinele sunt foarte putine in sate, oamenii deplasandu-se constant in orase pentru aprovizionare. Pe langa satele mentionate, exista familii de istroromani si in localitati precum Matulji, Mune, Sucodru, Nova Vas, Labin si altele.

Un aspect aparte al zonei - al Istriei, in general -, il reprezinta urmele razboiului. Sute de case sunt abandonate, multe dintre ele fiind in parte daramate sau stand sa se prabuseasca in orice moment. Materialul de constructie specific zonei este piatra, ea fiind utilizata si pentru anexele din gospodarie si chiar pentru a ingradi un lot sau altul - in afara satului, spatiul de langa case este, in cea mai mare parte, deschis.

Exista foarte putine traditii active, ele fiind legate, in cea mai mare parte, de sarbatori crestine - Sfantul Andrei, inceputul postului etc. Localnicii organizeaza un carnaval si au un grup folcloric cu un repertoriu propriu si cu un costum oarecum asemanator, din punct de vedere coloristic, dar si simbolic, cu cel al calusarilor de pe la noi.

Oamenii nu spun ca vorbesc istroromana, ci un dialect numit "zejanski" - in localitatea Zejane - sau "vloaski" - in Susnevita si in celelalte localitati. Sunt foarte ospitalieri, lipsiti de tensiune sociala sau de alt fel si dornici de a vorbi cu romanii. Curiosi sa stie cuvinte romanesti, pun intrebari si fac comparatii cu propriul vocabular. Dialogul cu ei reprezinta prilejul unui studiu lingvistic extrem de interesant, cu atat mai mult cu cat cei mai multi vorbesc si croata si italiana. Cativa vorbesc engleza, germana si chiar un dialect croat din regiune. Semne ale vizitelor altor grupuri de romani exista la tot pasul, localnicii aratandu-ne carti, reviste, discuri sau casete audio in limba romana. Materialul scris este, insa, aproape in totalitate, nefolosit, fiindca ei au folosit dialectul istroroman numai la nivelul conversational. Nu scriu si nici nu citesc in istroromana sau in romana.

Reprezentantii Muzeului ASTRA s-au intors cu un important material documentar: zeci de interviuri cu localnicii, schite ale asezarilor si ale tipurilor de arhitectura, observatii legate de costumul traditional, de muzica si de viata comunitatii, cateva mii de fotografii cu oameni si locuri. Prima etapa a proiectului a fost, asadar, rodnica. In lunile care urmeaza, toata aceasta documentatie va fi studiata in amanunt si se va trece la celelalte etape: expozitia, concertul, colectia de articole si filmul documentar. Proiectul de cercetare a comunitatii istroromane nu reprezinta un demers izolat, muzeografii Complexul National Muzeal ASTRA, sustinuti de catre Directorul General al institutiei, domnul prof. dr. Corneliu Bucur, manifestand un interes deosebit pentru existenta comunitatilor romanesti din afara granitelor tarii.

Ovidiu Baron

ovidiu.baron@muzeulastra.ro
office@muzeulastra.ro
http://www.muzeulastra.ro

Source:

  • http://www.comunicatemedia.ro/In_Croatia_la_Istroromani_ic14897.html


Main Menu


This page compliments of Marisa Ciceran

Created: Saturday, October 04, 2008, Last Update: Wednesday, July 21, 2010
Copyright © 1998 IstriaNet.org, USA