line_gbg70.gif (2214 bytes)

News Media
line_gbg70.gif (2214 bytes)

Muzeografii sibieni, în Croaţia, la istroromâni

© Rondul de Sibiu
23.6.2009

Deplasarea efectuată de un grup de muzeografi ai Muzeului Astra în Croaţia, pentru realizarea unui studiu despre comunitatea istroromână, şi-a atins scopul propus. Sibienii s-au întors, după zile întregi de cercetare, cu un impresionant dosar de materiale documentative. Aceasta este prima etapă din cadrul proiectului „Istro-românii – consolidarea şi permanentizarea valorilor şi tradiiilor”, finanţat de AFCN şi coordonat de către Elena Potoroacă. Acesta se va materializa printr-o expoziţie, un film documentar, un volum de studii, precum şi un spectacol cu participarea unui ansamblu de dansuri tradiţionale din localitatea Zejane.

Comunitate în continuă scădere

Comunitatea istroromână este în continuă scădere, ea totalizând, în prezent, câteva sute de oameni. Nu există o cifră exactă, din cauza amestecului demografic şi al lipsei unei campanii susţinute de promovare a acestei comunităţi. De asemenea, o parte importantă a acesteia a ales să trăiască în alte ţări, Statele Unite ale Americii şi Australia fiind ţările cel mai frecvent menţionate de către cei rămaşi în locurile natale. “Supravieţuirea comunităţii este uimitoare, dat fiind faptul că ea nu a fost privită ca o minoritate clar definită, şi nici nu a fost integrată într-un program serios de protejare a limbii sau a valorilor tradiţionale. Adăpostiţi într-o zonă de munţi calcaroşi, cu o pădure bogată, nu departe de Marea Adriatică, oamenii aceştia şi-au transmis, de secole, din tată în fiu, valorile care îi definesc. Cea mai mare piedică pe care au întâmpinat-o a fost lipsa unor insituţii care să le apere în mod clar interesele şi, mai ales, lipsa învăţământului în limba maternă. Istroromânii au învăţat în croată sau în italiană, cele două limbi având influenţe majore asupra vocabularului dialectului lor”, explică Ovidiu Baron, purtător de cuvânt în cadrul CNM Astra. Potrivit, acestuia, istroromânii nu se cred nici români, nici croaţi, nici italieni. Ei sunt, pur şi simplu, istroromâni. Relaţiile cu croaţii sunt foarte bune, existând foarte multe familii mixte, iar mulţi dintre croaţii şi croatele căsătoriţi cu istroromâni le-au învăţat limba. De-a lungul timpului, tradiţiile lor, limba şi condiţiile în care trăiesc au fost studiate de cercetători din mai multe ţări.

Şcoală de vară, în dialectul istroromân

Dialectul istroromân este trecut, de către UNESCO, pe lista limbilor în pericol. De asemenea, Ministerul croat al Culturii a declarat, în august 2007, dialectul istroromân drept un bun cultural nematerial şi l-a inclus în "Lista bunurilor culturale nemateriale protejate". “Întâlnirile cu ambasoadoarea României în Croaţia, Cristina Popa, cu primarul comunei Matulji, Bruno Frlan şi cu Directorul cultural al regiunii Istria, Mladen Dusman, ne-au convins că există un interes crescut pentru comunitatea istroromână şi că pot fi susţinute iniţiative de genul celei demarate de către CNMASTRA. Tuturor acestor oficialităţi le-am prezentat ideea unei Şcoli de Vară, în cadrul căreia să fie realizate cursuri în dialectul istroromân şi ateliere în care locuitorii din zonă să fie stimulaţi să scrie în propria lor limbă. Ar fi prima instituţie de învăţământ în istroromână şi suntem optimişti în privinţa efectelor pe care le poate aduce, mai ales dacă vom reuşi să realizăm acest proiect pe termen lung”, a precizat Elena Potoroacă, coordonatorul proiectului. Aceasta a mai adăugat că istroromânii trăiesc, în principal, în două sate: Zejane şi Susneviţa, la câteva zeci de kilometri de oraşele Opatija, Rjeka şi Pula. În aceste oraşe au lucrat sau lucrează, păstrând însă, în general, un oarecare interes şi pentru agricultură, în ciuda unui teren nu foarte generos. Mulţi dintre ei dispun de utilaje moderne şi practică o agricultură avansată. Pe lângă satele menţionate, există familii de istroromâni şi în localităţi precum Matulji, Mune, Sucodru, Nova Vas sau Labin.

Material documentar important din Croaţia

Un aspect aparte al zonei – al Istriei, în general -, îl reprezintă urmele războiului. Sute de case sunt abandonate, multe dintre ele fiind în parte dărâmate sau stând să se prăbuşească în orice moment. Materialul de construcţie specific zonei este piatra, ea fiind utilizată şi pentru anexele din gospodărie şi chiar pentru a îngrădi un lot sau altul – în afara satului, spaţiul de lângă case este, în cea mai mare parte, deschis. “Există foarte puţine tradiţii active, ele fiind legate, în cea mai mare parte, de sărbători creştine – Sfântul Andrei, începutul postului etc. Localnicii organizează un carnaval şi au un grup folcloric cu un repertoriu propriu şi cu un costum oarecum asemănător, din punct de vedere coloristic, dar şi simbolic, cu cel al căluşarilor de pe la noi. Oamenii nu spun că vorbesc istroromâna, ci un dialect numit „zejanski” - în localitatea Zejane – sau „vloaşki” - în Suşneviţa şi în celelalte localităţi. Sunt foarte ospitalieri, lipsiţi de tensiune socială sau de alt fel şi dornici de a vorbi cu românii. Curioşi să ştie cuvinte româneşti, pun întrebări şi fac comparaţii cu propriul vocabular. Dialogul cu ei reprezintă prilejul unui studiu lingvistic extrem de interesant, cu atât mai mult cu cât cei mai mulţi vorbesc şi croata şi italiana. Câţiva vorbesc engleza, germana şi chiar un dialect croat din regiune”, mărturiseşte Ramona Potoroacă. Reprezentanţii Muzeului ASTRA s-au întors cu un important material documentar: zeci de interviuri cu localnicii, schiţe ale aşezărilor şi ale tipurilor de arhitectură, observaţii legate de costumul tradiţional, de muzică şi de viaţa comunităţii, câteva mii de fotografii cu oameni şi locuri. În lunile care urmează, toată această documentaţie va fi studiată în amănunt şi se va trece la celelalte etape: expoziţia, concertul, colecţia de articole şi filmul documentar.

Adina Aleonte

Source:

  • http://www.ronduldesibiu.ro/educatie-cultura/muzeografii-sibieni/

Main Menu


This page compliments of Marisa Ciceran

Created: Saturday, October 04, 2008, Last Update: Tuesday, February 02, 2010
Copyright © 1998 IstriaNet.org, USA