line_gbg70.gif (2214 bytes)

News Media
line_gbg70.gif (2214 bytes)

Traian Cantemir şi Istroromānii

Despre Traian Cantemir am scris īn mai multe rīnduri (vezi mai cu seamă vol. Bucovina. Oameni şi cărţi, 2005, p. 188-194). L-am cunoscut īn tren, īn drum spre Suceava, unde era să participăm īmpreună la o importantă acţiune organizată de Casa de Cultură. Ne-a dat īntīlnire un prieten comun, care ne-a cumpărat şi biletele de călătorie. Atunci am aflat că distinsul profesor de la Universitatea din Cernăuţi locuia īn Iaşi īn zona Podu Roş, unde locuiam şi eu, el pe Şoseaua Naţională, primul bloc pe stīnga, iar eu chiar līngă staţia de tramvai, īn blocul din părculeţul dintre Splaiul Bahlui şi bulevardul Ţuţora. L-am văzut de cīteva ori la cumpărături, pentru că ne aprovizionam din aceleaşi magazine şi din aceeaşi piaţă, dar nu ştiam cine-i. Īn cele două ore cīt a durat călătoria cu trenul accelerat pīnă la Suceava, am discutat multe, am discutat şi īn Suceava şi a doua zi īn drum spre Iaşi. Ne-am apropiat uşor, deşi eu eram la vīrsta fiului său Lorin, pe atunci soţul Nataliei Cantemir. Aveam alt tip de pregătire intelectuală, cu destule insuficienţe regretabile, dar amīndoi eram cu gīndul la Bucovina noastră şi la marii ei cărturari.

Traian Cantemir este cunoscut ca unul dintre cei mai serioşi cercetători ai istroromānilor. A fost trimis de Leca Morariu la Academia di Romania din Roma, cu scopul de a se pregăti pentru cercetarea romānilor din Istria, ceea ce a şi făcut. Īn anii 1932, 1933 stă aproape trei luni şi jumătate īn Istria, culege folclor īn dialect, consemnează cuvinte, nume proprii de persoane, de animale şi de locuri, adună informaţii noi privitoare la etnografia şi istoria acestor romāni trăitori īn limba de pămīnt arid numită Istria, la sud de Triest.

Īntors īn ţară, lucrează la liceele Hotin şi Cernăuţi, pregăteşte teza de doctorat Istroromānii şi o susţine īn 1936 la Universitatea din Cernăuţi, sub īndrumarea profesorului Leca Morariu. Acesta şi-a pus mari speranţe īn tīnărul său īnvăţăcel şi face să fie numit īntr-un post de asistent la Facultatea de Litere şi Filosofie.

Traian Cantemir īncepe să desfăşoare o activitate energică şi īn scurtă vreme se văd primele roade. Scrie despre istroromāni, publică īn reviste de la Cernăuţi cronici şi recenzii la cărţi de literatură şi se impune ca un tīnăr cu mari perspective īn viaţa culturală a Bucovinei şi a ţării. Dar atīt pentru tīnărul universitar, cīt şi pentru alţi cărturari formaţi sau īn formare, īncepe marele exod din iunie 1940, cīnd ruşii ocupă Basarabia şi nordul Bucovinei. Cine n-a reuşit să fugă din calea sălbaticei invazii, a fost sacrificat. Deportările şi asasinatele s-au ţinut lanţ, iar ucigaşii căutau noi şi noi victime. După īnceperea războiului, fiind eliberate ţinuturile ocupate, au fost īnţelese dimensiunile dezastrului provocat de barbaria rusească. Revenirea la

Cernăuţi a celor fugiţi a fost de scurtă durată, pentru că ruşii au revenit īn 1944.

Īn aceste condiţii, familia Cantemir, īmpreună cu familia Leca Morariu, se refugiază la Rīmnicu Vīlcea pentru multă vreme. Acolo se va stinge ilustrul cărturar Leca Morariu. Traian Cantemir a funcţionat timp de două decenii īn īnvăţămīntul vīlcean, iar din 1964 pīnă īn 1973 lucrează la Institutul Pedagogic din Bacău, fiind şi şef de catedră. După pensionare, se stabileşte la Iaşi, unde fiul Lorin era profesor la Universitatea Tehnic㠄Gh. Asachi". Decedează īn Iaşi, īn august 1998, urmat la scurtă vreme de doamna Tatiana, fostă profesoară de biologie.

Fiind dialectolog ca formaţie şi cunoscīnd bine cartea profesorului Cantemir Texte istroromāne, i-am spus īntr-o discuţie că ar fi bine ca basmele şi povestirile din acest volum să le transpună din dialect īn limba literară şi să le publice. Părīndu-i-se ideea demnă de reţinut, s-a apucat de lucru şi a realizat īn timp scurt acest volum de basme şi povestiri. L-a predat la Editura Ion Creangă, dar n-a fost publicat, deşi avea promisiuni ferme din partea lui Gh. Zarafu. Astăzi, cartea apare la Ed. Sedcom Libris din Iaşi, īntr-o ţinută grafică potrivită, ca ediţie īngrijită de Lorin Cantemir.

Īntr-o Notă asupra ediţiei, autorul a dat informaţii īn legătură cu alcătuirea culegerii, inclusiv īn legătură cu provenienţa textelor.

Traian Cantemir prezintă cīteva date, nesigure, despre istoria acestui grup romānesc stabilit īn Istria şi numele localităţilor īn care se vorbea dialectul lor, īn pragul dispariţiei. Un studiu important care īnsoţeşte textele folclorice este intitulat Particularităţi ale epicii populare istroromāne, īn care se vorbeşte şi despre un trecut păstoresc, ocupaţia păstoritului fiind īnsă dispărută de secole.

Prin cartea aceasta, pregătită cu pricepere de către Traian Cantemir, folclorul istroromānilor, sărac şi restrīns, poate pătrunde īn studii de specialitate.

Traian Cantemir, Fata cu lacrimi de aur. Basme şi povestiri istroromāne, Iaşi, Editura Sedcom Libris, 2006, 166 p.

Ion POPESCU-SIRETEANU

Source:

  • Revista romānă nr. 3 (49) / 2007

Main Menu


This page compliments of Marisa Ciceran

Created: Friday, July 09, 2010; Last updated: Friday, July 09, 2010
Copyright © 1998 IstriaNet.org, USA