line_gbg70.gif (2214 bytes)

News
line_gbg70.gif (2214 bytes)

 

Corespondenta din Frankfurt

Un ghid german despre istroromani

© Curierul National
Sambata, 22 Martie 2003

Reportajul Comoara istroromanilor, publicat saptamana trecuta, a starnit mult interes, numerosi cititori solicitand amanunte cu privire la aceasta mica insula de romanitate din Peninsula Istria, impartita azi intre Croatia (80% din suprafata) si Slovenia (in nord), doar o singura localitate din nord-vest, Muggia apartinand Italiei (provincia Trieste).

Inginerul Constantin Erbiceanu, (1) cetatean german de origine romana, om de aleasa cultura si mult umblat prin lume, ne-a trimis traducerea unui recent ghid turistic, aparut la Editura DUMONT, intitulat "Coasta croata a Adriaticii", avand un capitol despre istoria peninsulei, frumusetile ei naturale si atractiile turistice. Aici, atat italienii, cat si croatii utilizeaza cuvantul turcesc "haide!", pentru a porni la drum sau a se ridica de la masa. In acest ghid, se insista asupra prezentei celor aproximativ 2.700 de istroromani, in zona Ciceria (de unde si denumirea data populatiei locale, de "tantari"), unde se afla cel mai mic oras al omenirii, Hum, cu numai 20 de locuitori! Iata extrasul care ne intereseaza (ghidul este din anul 1999).

In Hum nu exista agentie de turism si nici telefon. Te retragi din centrul inflorit, continui pe strada principala si mai departe, in directia Rijeka. Se modifica apoi peisajul si ajungi la un podis valurit. Aproape ca poti percepe faptul ca aceasta zona trebuie sa fi avut un trecut aprig. Se numeste Ciceria, "pamantul cicer". Numele provine de la crescatorii valahi-romani care s-au refugiat candva din Imperiul Otoman, deoarece "turcii ii tratau mai rau decat valahii pe cai". Ciceri sau ciribiri este denumirea specifica zonei pentru minoritatea cunoscuta ca fiind istroromani. Humbert Fink a dedicat acestei zone, prin volumul sau intitulat "O stea a cazut pe pamantul cicer", un monument literar, care speram sa fie citit si in decursul deceniilor urmatoare.

Ciceria, care se intinde pe o latime de 15 pana la 20 km, incepand de la Monte Maggiore si pana la inaltimile de deasupra Muggiei, cuprinde oaze ale cicerilor, atat in zona croata, cat si in cea slovena. Si locuitorii din Ciceria slovena, din imprejurimile localitatilor Golac si Polijane, sunt considerati, in mod traditional, drept croati; din acest motiv, se vorbeste croata la Ciribiri, iar istroromana ramane limitata la nivel casnic (s.n). In orice caz, cateva asezari, care candva erau cunoscute ca fiind pur romanesti, cum ar fi Podgrad, Mune, Vodice, Jelovice, Golac, Polijane, astazi aproape au disparut. In momentul de fata, in Istria exista opt sate cu populatie istroromana. Patru dintre acestea sunt exclusiv romanesti (Zejane, Brdo, Jesenovik, Nova Vas), doua in marea lor majoritate (Susnjevica/Susgnevizza si Kostracani/Costerceani), celelalte doua fiind Letaj si Zankovci, capitala cicera fiind Zejane / Jeiani.

Pana acolo nu vom ajunge, ci doar 10 km dupa intersectia cu Hum, la localitatea Lupoglav, care nu are ceva deosebit, de aceea o vom lua spre sud, inapoi la punctul de unde am plecat. Urmeaza 21 km prin caldura "Istriei rosii" (o piatra rosie, care se gaseste cu predominanta in sudul peninsulei, in timp ce in nord-est domina piatra alba, regiunea numindu-se "Istria alba") si se ajunge la Pazin. Daca ramane timp, se recomanda o plimbare de 14 km, spre est. Printr-o zona muntoasa, trecem prin Gracisce si se deschide un peisaj cu intinse terenuri agricole. Este realmente inca un pamant cultivabil, deoarece in imprejurimi exista un numar mare de mici palate, pseudodomnesti, care au fost ridicate de catre tarani semiaristocrati.

Iata un indiciu recent asupra prezentei acestei minoritati romanesti, care isi pastreaza limba si obiceiurile, intr-un mediu unde s-au schimbat stapanirile, de multe ori, in decursul secolelor. Orice roman ce ajunge la Trieste sau Rijeka ar trebui sa faca un ocol la fratii nostri din Ciceria!

In finalul ultimei discutii telefonice, C. Erbiceanu ne-a promis sa ne scrie despre romanii intalniti pe toate meridianele lumii.

Si apropo de istroromani: avem in portofoliu un documentar despre marele savant Nikola Tesla, inventator de talie mondiala, care de fapt se numea Nicolae Teslea, ca porecla dupa meseria ce-o avea tatal sau, teslar - adica dulgher - istroroman din Croatia.

1) Asa isi incheie corespondenta prietenul nostru din Frankfurt am Main, ing. Constantin Erbiceanu, cetatean german, din 1977, acum reprezentant al unei mari firme germane in Romania. Descendentul familiilor de boieri moldoveni si intelectuali de rasa, Erbiceanu si Flueras, in "iepoca" comunista ei avand de suportat chinurile inchisorilor totalitariste; prin alianta se inrudeste si cu Mircea Eliade. Obligatiile de serviciu, pentru proiecte energetice cu finantare internationala, l-au purtat pe Costache Erbiceanu (nascut la Bucuresti, la 21 mai 1939) in Mali, Filipine si Guinea. Dincolo de cariera inginereasca, el si-a imbogatit sufletul cu patima pentru muzica (matusa sa, Constanta Erbiceanu, este socotita intemeietoarea scolii pianistice romanesti, fiind profesoara unor straluciti artisti, printre care Valentin Gheorghiu si Silvia Serbescu) si pentru calatorii (a voiajat in 112 tari, pe toate cele 6 continente, prin cele mai indepartate si atragatoare spatii ale Terrei - din Tahiti si Insula Pastelui, in Nepal si Mauritius, din Machu Picchu si Antarctica pana in Sahara si Groenlanda)! De cativa ani, si-a recastigat casa din Bucuresti, unde acum troneaza o mare biblioteca, mostenire de la stralucistii inaintasi in ale istoriei si literaturii romane, cu superbe colectii de arta, de la manuscrise vechi si piese arheologice la CD-uri si publicatii de cronici muzicale, inclusiv scrisori de la personalitati ale culturii universale contemporane si tablouri ale unor pictori renumiti din strainatate si tara!

Source:

  • Curierul National - http://www.curierulnational.ro/?page=articol&editie=156&art=8923

Main Menu


This page compliments of Marisa Ciceran

Created: Saturday, March 22, 2003, Last Update: Monday, February 01, 2010
Copyright © 1998 IstriaNet.org, USA